FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

marți, 26 ianuarie 2016

Bolognesele de azi

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine frigul de afara ma afecteaza parca mai rau ca in alti ani. O avea legatura si cu timpul petrecut aproape numai in casa. Nu stiu. Cert e ca in ultima vreme detin o lipsa de inspiratie intr-ale gatitului ceva de speriat. Asa ca azi dimineata stateam si ma uitam tamp la o caserola cu vreo 800 de grame de carne de vita, cica "garantat" frageda, cumparata de sot in cadrul aprovizionarilor de we, fiindca si-a invatat lectia, si anume ca martea e zi de risotto si ar fi bine sa nu lipseasca din frigider carnea de vita si ciupercile brune. Despre asta altadata.

Stateam deci si ma uitam crucis la caserola aia de carne, in timp ce preparam un suc roz pentru o anumita Pimpesa. Suc roz care e de fapt smoothie in toata regula, dintr-o banana, 6-7 linguri de zmeura congelata, zeama de la 2-3 mandarine, o lingurita de miere si apa/ceai pana la o consistenta lichida. Complicatenia consta in faptul ca numita Pimpesa nu poate bea chestia asta prin paharul cu pai fiindca semintele de zmeura ii infunda paiul. Asa ca trebuie trecut prin sita. O sita fina. F fina. De aici starea mea de contemplare in timp ce manuiam agale lingurita prin sita si raspundeam pe pilot automat la intrebarile repetitive ce faci? suc. de ce faci suc? ca mi-ai cerut. de ce? pai nu stiu, de ce mi-ai cerut? Ca VREAU!!!! Mno, vezi, acu ne-am lamurit.....

Si prin cine stie ce minune neuronala mi-a venit chiar si o idee. Observand subconstientul meu ca pe caserola aia de carne nu scrie ca ar fi maturata, am decis ca n-am incredere in fragezimea "garantata" si nu o pastrez pentru risotto. Asa ca am decis: sos de bolognese! N-am mai facut demult, poate fi congelat daca iese prea mult si se mananca garantat. Ca ai mei copii halesc paste in aproape orice combinatie.

Am tocat deci cubuletele de carne in cubulete si mai mici, cam de 5 mm latura, da' nu va emotionati despre precizie, tocam cu Pimpesa instalata langa mine in LT, care ma intreba de 2-3 ori pe minut daca poate sa toace si ea, nu, nu poti, de ce nu pot, ca e carne cruda si copiii nu pun mana pe carne cruda, de ce nu pun mana, fiindca pot lua microbi, ce sunt microbii, aia care te imbolnavesc, da' de ce toci, sa fac sos.....

Am pus deci cubuletele de carne la foc mediu, cu 2-3 linguri de ulei de masline, in marele tuci. Dupa care am curatat 2-3 cepe de marime medie, o capatana de usturoi, un fir de praz, un morcov si un pastarnac mic. Pe care, cu ajutorul domnisoarei, le-am tocat cubulete cat mai mici. Well...cat s-a putut de mici.... Desi ii place sa se implice in trebuirle bucatariei si o las sa faca multe lucruri, nu am progresat inca de la cutit bont la cutit ascutit. Asa se face ca-n sosul meu erau bucati de legume tocate marunt si bucati de legume tocate mai putin marunt. Ca dupa ce le cutitarea ea cum putea, grosier, trebuia sa le arunce drept in tuci, nu voia sa le mai treaca o tura pe la mine sa le maruntesc. Era un sos rustic.

Cand carnea a pierdut zeama pe care si-o lasase si a inceput a sfarai, am pus si legumele tocate marunt, le-am lasat si pe ele sa se inmoaie la foc mic, adaugand sare, piper si multisor busuioc uscat frecat intre palme (vai cum mirosea) , dupa care am stins cu un pahar de vin rosu, unul de apa fierbinte, jumate de pahar de bulion de ardei si vreo 4 rosii date prin blender. Am trecut tuciul pe foc foarte mic, am acoperit si am lasat sa fiarba linistit vreo 2,5 ore. La un moment dat mi s-a parut ca scazuse cam mult sosul asa ca am mai adaugat jumatate de pahar de apa fierbinte.

Cand a venit Vizigotul de la scoala, a fost anuntat dulce "am facut sos pentu tine, veeeeei?". Pai cum sa nu vrea? Am fiert niste mini-penne de la Panzani (alese special fiindca-s de o imbucatura pentru cetatenii sub 3 ani) si le-am servit amestecate cu sosul de carne, acoperite de cascaval ras si ornate cu o frunza din busuiocul din pervaz. In poza este farfuria domnisoarei care a decis foarte repede ca ea nu vrea frunze in sos, ea vrea sos, cu paste si "cacaval".


O reteta foarte buna in sezonul rece si, cum ziceam, sosul poate fi congelat pentru utilizari ulterioare. Dealtfel n-are sens sa faceti asa ceva in cantitati mici, are alt gust cand fierbe la oala/tuci. Mie mi-au mai ramas vreo 3 portii in frigider, plus inca 3 congelate pentru vremuri mai lenese.

Asta e sosul meu de bolognese, cand am si-mi aduc aminte ii adaug si ciuperci. Azi aveam dar nu mi-am adus aminte.
Acu sa ne intelegem, nu am pretentia ca reteta ar fi corecta, autentica, sau mai stiu eu ce. Pur si simplu e un sos similar cu ceea ce este general cunoscut ca sos de paste bolognese. Caci cum se face ala ca la carte, desi am mancat prin diverse restaurante, nu bag mana in foc ca as sti ;).

Seara frumoasa, oameni buni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...