FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 13 mai 2015

Gatitul cu si pentru copii: pizza la tigaie :)
















Azi in parc, pe la orele unspce trecute fix, ma suna coautorul: ce faci azi? Mnoooo, ma emotionez toata, da' ce, ma inviti undeva? Zi repede, unde, cand, cum, ce?????? Nu, femeie, te intrebam ce faci azi de pranz, ca m-am uitat in frigider inainte de a pleca si nu prea e mancare gatita, doar 2 ciorbe mici.
Ignor cu desavarsire avertismentul si-mi vad de ale mele. Ma rog, nu ale mele ci ale fie-mii, care de ieri are un carucior de papusi fiindca era foarte incantata de caruciorul de papusi al altora si acuma nu-l mai doreste. Fiindca nu e al altora, evident. 

In drum spre casa, insa, incep sa cujet. Cujet eu ce cujet, ma intreb daca sa iau ceva gata gatit de la tanti....asa, ca nu stiti cine e tanti. Nici eu nu stiu, e o pravalie de vreo 2 mp care vinde mancare gatita, in coasta pietei Salajan, mancare care jur ca e ca acasa. Nu e de fite, ci de cantina, dar e buna si verificata indelung cativa ani buni cat am luat pranzul la birou cu mancare de la tanti. Asa ca ocazional mai chiulesc de la tigaie si mancam de la tanti. Deci ma sucesc, ma invartesc, in mintea mea, desigur, impingand la carut, mai dau o felie de para la Ghemotoaka, mai cant "acum e toamna da!" si deodata procesul complex de gandire are o finalitate: fac pizza! 

Dupa care iar incep sa ma agit in mintea mea si calculez....pana fac aluatul, pana-l framanta si-l dospeste masina...nu merge, dureaza prea mult...... As fi facut niste paste, ca Ghemotoaka ar manca oricum, in orice combinatie (apropos, cat de curand trebuie sa va povestesc reteta de paste bebelushesti cu care mergi la sigur), da' ce ma faceam cu Vizigotul, ca ala daca nu vede carne, vede rosu....nu pot sa-i dau paste con ricotta, leurda si urzici ca scoate fum, pana pleaca la antrenament imi haleste urechile......

Booon, deci ce sa fac? Si-mi aduc aminte de o reteta asiduu vehiculata in ultima vreme, si anume pizza la tigaie. Trec asadar pe la tanti si iau 2 fileuri de curcan gata gratarite si o tulesc spre casa. Intre timp, alimentez Ghemotoaka cu felii de para, sa nu-i vina ideea sa adoarma asa, pe drum. Slabe sanse, oricum......\

De inspirat, m-am inspirat de aici  insa de facut am facut-o in stil propriu, in parte fiindca nu ma prea caracterizeaza precizia. 
Plasez asadar Ghemotoaka in learning tower, ii dau la indemana chestii (castravete, curatator de legume, masline, felii de friptura, o lingura de iaurt intr-un castron mare, sa si-l puna unde vrea ea) si eu, incurajand-o sa ma ajute la pregatit masa, ma apuc de pregateala pe bune. 

Am amestecat intr-un castron 7 linguri de faina, cam cu varf, cu 1 ou, jumate de pahar mic de iaurt grecesc (d'ala cu 2 la suta grasime, na ca pot fi si precisa), o galgaitura de ulei de masline, un praf de sare si un praf mai generos de zahar brun si jumate de pachetel de praf de copt. Da, nestins. Am uns tigaia "a mare" cu unt si-am intins aluatul in ea. Acuma despre aluat: consistenta finala e total enervanta, se lipest de dejte si e greu de intins. Cred ca daca mai fac fie-l fac mai lichid un pic, sa poata fi turnat in tigaie, fie-l fac mai indesat sa-l manevrez mai usor. Pana la urma l-am intins cu dosul unei linguri unse cu ulei, sa nu se mai prinda de lingura. Repet, enervanta treaba, doar ce se aseza in stanga, ca si crapa in dreapta, iar de forma rotunda nici gand. Intre timp, fii-mea facea cam asa pe podea: 

Nu-i bai, avem matura si faras.....Pentru cine stie despre ce vorbesc, portita turnului era deschisa fiindca domnisoara tocmai dorea sa se dea jos. Eu speram sa si strang nainte sa se intample asta, fiindca de regula mancarea devine mai apetisanta odata ajunsa pe gresie. Ea insa, fata disteapta, coborase sa ia unealta aia de curatat legumele, asa ca s-a marginit sa culeaga doar o felie de castravete si s-o bage in gura si s-a cocotat la loc revendicand asiduu: PA--PA!!!! 

Ma grabesc, ma grabesc! 

Buon! Odata ce am reusit sa intind pacatosul de aluat, rotesc vultureste ochii dupa topinguri. 'Nainte de toate, am uns cu ketch-up picant. "Maia-Maia-Maia-Maia" se aude din dreapta mea. Clachez si-i dau lingurita sa o linga. ( e ketch-up facut de bunica din toate legumele posibile, e picant dar e ok, fara prostii prin el, de aia i-am dat). Linge ea la lingurita dupa care schimba repertoriul, disperata : Apa-Apa-Apa-Apa-Apa! Ahaaaa, cucoana, te  ustura! Ii dau apa, bea cu aviditate, dupa care ma dispera: Maia-Maia-Maia-Maia, intinsa ciorchine dupa sticla de ketch-up. Ma lasi? 

Deci sa o ignor (cat s-o putea) si insfac felia de cascaval si razatoare. Umplu tigaia cu cascaval ras (Maia-Maia-Maia-Maia, da, ii dau si lu' Maia un pumn de cascaval ras, ceea ce-mi procura cateva minute de liniste), peste care adaug un pumn de ceapa tocata marunt si felii de piept de curcan, o ploaie de oregano, pun capacul si aprind focul, pe ochiul mare dat la mic. 

Planul era ca in cele 10 minute in care, teoretic, ar fi gata pizza, sa fac ordine in bucatarie, atat pe masa cat si pe jos, si dupa aia sa le servesc plozilor pizza proaspata. Nu ma mai consum sa va zic vorba aia cu socoteala de acasa si socoteala din targ....evident ca in secunda urmatoare s-au auzit zgomote suspecte: in pantalonasii aia draguti de se vad in poza se intampla o grozavie. Asa ca am trecut la vidanjat scutecele odraslei si am cam pierdut notiunea timpului. Si tigaia m-a cam pacalit ca are fundul gros de fonta si s-a incalzit greu. In concluzie, timpul de coacere e de vreo 10-15 minute, in functie de cat de tare e focul si cat de groasa tigaia. Dupa vreo 8 minute oricum trebuie verificat sa nu se arda fundul. Fundul pizzei, desigur. 

Rezultatul final e bunicel, mergeau mai multe toppinguri colorate dar e ok si asa. Ghemotoaka a vandalizat vreo 2 felii culegand cu precadere, cum altfel, cascavalul topit de pe ele si indepartand, cum altfel, carnea. Carnea nu-i bon!
Vizigotul a ras cam jumate din toata cantitatea, adaugand, ocazional, extra ketch-up. Cica "e bunicica, am mancat eu si omleta la cuptor, pizza la tigaie deja e banal!". Mda.....


O solutie bunicica, Boieri Dumneavoastra, cand sunteti in criza de nervi. Asta...am vrut sa zic de timp :))) In situatia data eu o prefer pentru ca nu trebuie sa mai incing cuptorul si sa-mi pierd vremea explicand ca e uf-uf, nu pune mana ca te arzi. Ne adaptam, ce sa facem? 

Zi frumoasa si racoroasa va doresc, Boieri Dumneavoastra! 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...