FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

vineri, 21 decembrie 2012

Briose cu pere de serbare :)

Din vorba in vorba, zilele trecute, in asteptarea serbarii de Craciun, ne-am gandit noi, mamicile, sa aducem odata cu odraslele mandru recitatoare si ceva rajituri si sucuri sa fie, ma-ntelegeti, si-o tratatie la final. Ca niciun colindator nu le zice pe degeaba, nu? Nu-mi propusesem in mod special sa execut prajituri pentru aceasta cauza, dar nici nu exclusesem ideea....ca nu stiam ce timp am si cum se aglomereaza trebsoarele acu', nainte de sfarsitul de an calendaristic, religios, fiscal si financiar.

Daaar, ca sa ma salveze din dilemele in care ma zbateam (aiurea...) fi-miu imi face program de bucatarit si m-anunta: pai fac eu o negresa de-a mea (pe bune, chiar o face el, daca excludem aprinsul si manevratul cuptorului si spalatul vaselor de dupa) si mai facem impreuna o tura de briose si gata. Io-te-te, imi zic in sinea mea, ce m-am scos. Am sa ma dau mare cu prajituri de casa si le face, de fapt, copilu'.
Daaar....evident....stiti Domniile Voastre cum vine cu antiteza aia dintre socoteala de acasa si aia din targ...a trecut we si n-am reusit sa facem prajituri pe indelete (c-am kilerit porcu') asa ca abia luni seara s-a produs negresa. Care e reteta de aici  in care fimiu a renuntat la ulei, ca a uitat o data sa-l puna si-a decis el ca prajitura iese mai buna asa. Iese mai compacta si un pic cam turtoi, dar foarte concentrata si cu gust mai accentuat, pe cand cu ulei iese mai pufoasa, mai ca un pandispan....fiind insa direct implicat in preparare si destinata serbarii dumnealui, nu m-am apucat sa-l contrazic. Turtoi ii place, turtoi sa prezinte colegilor si sa manance dimpreuna cu dansii, ce treaba am eu. Mai nou, coc negresa in tava de teflon rotunda, unsa cu unt, si iese mai frumusica decat in tava de yena dreptunghiulara. La nevoie cre ca joaca si rolul de blat de tort, tre s-o incerc si p=-asta intr-o zi...

Dar sa nu divagam, facuram asadar negresa, o ornaram cu glazura bine condimentata cu scortisoara si cuisoare, o ninseram cu cocos, si o lasaram in asteptare. Pregatita a fi dusa la kinderi la serbare arata asa:

Poza nu moare de frumoasa ce-i, insa la ce viteza a fost facuta e chiar bunicica. Serbarea era la 17.00 si eu la 16.00 inca asteptam sa se coaca al doilea rand de briose la care nici glazura nu aveam inca, asa ca am pozat la viteza negresa nainte sa o impachetez.....dar sa nu anticipam.

Marti dau sa profit de statul acasa - ca unu' dintre noi, nu spun cine da' becher, facu o faringita pe fond alergic si a stat acasa de la scoala sa se conserve pentru serbare. No, si zic hai sa facem briosele in tihna sa scapam de o grija. Dau sa cantaresc, sa masor, etc si numa ce incep intrebarile: da' cate-ti ies dintr-o tura de briose?
12, raspunde gura fara mine.....
Pai sunt prea putine!
Aaaaa, o dau eu la intors, gandindu-ma ca daca le portionez mai mici decat de obicei (cand dau pe dinafara) imi ies de fapt 18, aaaaaaaa, nuuuuu, ies 18.
Pai tot is prea putine....noi suntem 25...ori 2....ba nu, ori 3, ca vine fiecare copil cu 2 parinti minim (hai nu zau, imi zic, minim????) ....deci...75! Da' stii ce? Fa 80, sa fie de rezerva!
Pe bunee? ma mir eu siderata....Da nu vrei, mama, fro 200, poate facem si-o vanzare, ceva??????

Enfin, el da sa imi explice ca tre sa ajunga minim cate una la fiecare, eu dau sa ii explic ca nu-s singura mamica ce aduce dulciuri deci vor fi din belsug, el ca nu si nu, trebe sa apuce fiecare cate una, io ca hai ma lasi?????
Pana la urma am cazut la pace la 36 de bucati, adica 2 randuri de briose, convingandu-l eu ca plozii vor apuca sigur cate o briosa si parintii dupa caz si noroc.

Acuma ca va facui capul mare cu povestiri adevarate, sa trecem si la reteta. Ca de fapt de aia ma apucasem de scris. Imi plac in mod deosebit aceste briose cu pere  fiindca-s foarte pufoase si aromate si, in plus, intotdeauna ramane cate o para parasita prin frigider sau cate juma de borcan de compot de pere prin acelasi frigider. Asa ca jap-jap, imediat incropesc desertul. Briosele, in general, imi plac fiindca ani de zile mi-am dorit sa fac si nu-mi ieseau, si pentru ca sunt usor de facut, usor de mancat, gata portionate, merg la pachetel si....si sunt frumoase, na!

- 250 g faina (cel mai bune ies cu faina juma-juma alba si integrala)
- 150 g zahar (preferabil brun)
- 60 ml ulei
- 100 ml lapte
- 1 ou
- 140 g iaurt alb (dar merge si de fructe daca aveti pe stoc si prisoseste)
- un praf de sare
- 1 pliculetz praf de copt
- 4 pere (din cele micutze, romanesti, coapte bine...daca-s nitel posmogite de bruma si mai gustoase is) curatate de coaja si cotor si taiate cubulete mici
- coaja rasa de portocala (asta a fost pentru aroma de Craciun, poate fi eliminata fara probleme)
- unt pentru uns tavitele

Pentru glazura:
- 100 g ciocolata cu lapte, rupta in bucati (merge si ciocolata menaj)
- apx 50 ml lapte sau frisca lichida
- un praf de scortisoara
- cateva cuisoare

De facut se fac in felul urmator: se bat intr-un castron, pana la omogenizare, ingredientele lichide, adica oul, laptele, uleiul, iaurtul. Tot aici se adauga si coaja de portocale. In alt castron se amesteca ingredientele uscate: faina, zaharul, praful de copt, sarea. Se toarna uscatele peste lichide si se omogenizeaza usor DOAR pana ce tot amestecul este cat de cat incorporat, sa nu ramana ingrediente uscate, insa nu se bate prea mult aluatul fiindca briosele vor fi gumilastice si lipsite de fragezime. Daca raman gogoloase de faina prin aluat nu e problema. In acest moment se adauga si perele, se mai amesteca sa fie uniform distribuite in masa aluatului si gata. Tava de briose trebuie unsa cu unt si in fiecare lacas se pune cate un cosulet de hartie pentru briose.

Se umplu lacasurile pe jumatate (cam 2 linguri de aluat) si se dau la copt in cuptorul incins in prealabil, cam 20 min. Ca sa nu le ard pe fund eu pun sub gratarul pe care se coc briosele tava mare de aragaz plina cu apa. Astfel, in cuptor e asigurata o atmosfera mai umeda, sa nu se usuce aluatul, si taria focului e atenuata. In acest mode scade substatial pericolul ca, pentru 2 minute de copt in plus, fundul brioselor sa fie negru ca noaptea ;). Cand sunt aurii pe deasupra si usor maronii de jur imprejur, si s-au dezlipit de peretii tavitelor, e momentul sa procedati la manevra scobitoarea: daca iese curata, is gata minunile.
Aici instantaneu cu cele 35 de supravietuitoare, ca pe-a 36-a a sacrificat-o fi-miu ca desert la masa de pranz:

Si in acest moment eroic (mai erau cam o ora si un sfert pana la serbare), io chem copilu sa bage la ornat (ca de regula se innebuneste) si el imi da cu flit: vrea sa se mai relaxeze un pic, sa fie ok la serbare.....Am cazut nervos, mi-ardea mie sa ornez 35 de briose ca de mere padurete.... Cand am mai cautat prin bucatarie si am realizat ca nici ciocolata pentru glazura nu mai am.....m-au luat toate disperarile. Le-as fi lasat asa, dar m=a avertizat beneficiarul ca trebe musai gatite, sa fie atractive...zaaaaau?

Asa ca am improvizat glazura din lapte+zahar+cacao+unt date cateva clocote la foc mic. Nu ma intrebati de cantitati ca au fost la galgaitura sau imprastiat din punga, oricum nu recomand varianta asta de glazura, aia cu ciocolata topita e mult mai gustoasa. Dupa ce amestecul minune a dat cateva clocote (n-as baga mana in foc ca nu s-a si lipit nitel), am asteptat minimu necesar sa se mai racoreasca, dupa care, cu ajutorul unei pensule, am moscolit frumos (ete frumos....) fiecare briosa. Asa zisa glazura avea o consistenta prea subtire, insa scopul final era sa ajute la lipit ornamentele, ca oricum n-avea nici o sansa sa arate la fel de bine si sa fie la fel de gustoasa ca o glazura de ciocolata. Dupa moscolirea cu glazura, am nins bombonici colorate, cate s-au putut lipi de motul brioselor, si asta fuse.


Acuma .... de facut le facui...lasa ca mai era juma de ora pana la serbare si io tot in papuci si haine de casa eram...dar cum le transport? Da, bine, pe tava ar fi stat cel mai comod, dar 36 de briose ar fi insemnat o tava cam mare. Si mai aveam si tava de negresa.....Asa ca am adunat cutii de carton de prin casa si le-am ambalat instr-un singur strat, sa stea frumoase.

..... intr-un tarziu, cu 2 minute inainte de inceperea serbarii, am ajuns si noi cu niste sacose de parca livram cosuri cu fructe, nu prajituri de casa......

Serbarea a fost minunata, pe mine m-au pierdut, ca intotdeauna, in tara plangaciosilor, inca de la primul cantec, cum susurau ei acolo cu glasuri dulci, cand mai tare, cand mai suav, si cat o fi muncit Doamna cu ei sa le iasa cum trebuie.....ce sa mai vorbim, ti se inmuiau picioarele.....

Iar la sfarsit, cand s-au infipt kinderii la briose de era bataie pe ele, mi-a trecut de toata oboseala. Si-am zis sa va zic si Domniilor Voastre reteta, poate v-o fi de trebuinta ;). In loc de pere puteti pune cam orice fructe, eu am incercat si cu ananas, si cu banane, guturi, afine, zmeura....dupa inspiratie.

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra! 

3 comentarii:

  1. Pai si eu m-as fi infipt in cateva briose,arata asa bine!Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Craciun fericit cu bucate alese.La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, la fel si tie! Sarbatori fericite si linistite!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...