FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

marți, 8 noiembrie 2016

Ciorba de cartofi cu afumatura si tarhon (printre altele)

 Pentru ca s-a tot vehiculat prin mediul on line ideea de ciorba de/cu/din tarhon si pentru ca o combinatie de afumatura si cartofi in ciorba parea exact ceva ce ar fi pe gustul familiei, in clipa in care am primit o mana de tarhon proaspat de la boierii buzoieni m-am si decis: cior-ba! Cum de care? De tarhon!
S-au speriat. Eu n-am gatit cu tarhon in viata mea (iar cu aceasta ocazie am constatat si ca nu-i simt gustul, dar sa nu anticipam) asa ca ideea de a le face o ciorba dintr-o buruiana ne-utilizata anterior i-a cam speriat. Cand am trecut pe lista de cumparaturi "ceva afumatura pentru ciorba de cartofi cu tarhon" le-a venit complet inima la loc. A cumparat coautorul o felie de spata de porc afumata de la Auchan, "afumata de ei acolo", absolut minunata, n-am poze, recomand.

Ciorba ea insasi nu e mare filosofie, banal ca orice ciorba. Am calit in nitel ulei de masline o ceapa si un retevei frumusel de praz, dimpreuna cu 2-3 morcovi rasi, le-am dat un praf de sare, am adaugat afumatura taiata bucati potrivite, am umplut oala cu apa si am lasat-o la fiert. Cat se straduia ea cu fiertul, am taiat cubulete jumatate de gogosar rosu si 2-3 felii dintr-un pastarnac urias - nu glumesc, e cat piciorul Pimpesei, n-am vazut asa ceva in viata mea.

Am mai adaugat si vreo 6 cartofi potriviti, taiati cubulete, cand au fost si astia aproape fierti am dres ciorba cu 3 galbenusuri batute cu iaurt gras si o lingura de otet, am adaugat tarhonul, gata. Buna pe frigurile astea, buna rau!


In alta dezordine de idei, tot aseara am facut si o negresa, dupa reteta stiuta, doar ca la asta n-am pus 2 oua cum zice reteta ci cele 3 albusuri ramase de la ciorba de mai sus. Plus 5 spices in loc de scortisoara si o mana de merisoare in loc de stafide. Buna si frumoasa, a fost laudata.



In acceeasi dezordine de idei, daca cumva nu stiati, elicopterele au usa pe dreapta - a stabilit Pimpesa azi noapte dupa o criza de tuse alergica. Cand s-a calmat si era gata sa adoarma si-a adus aminte ce-o framanta, unde are elicopterul usa. Pe mine m-au lasat nervii in liniste si nemiscare dar tat-su a fost prompt "Pe dreapta!", astfel incat s-a culcat fata linistita.

Si tot Pimpesa a stabilit, daca va framanta pe vrunu, ca desi nu au maini, au DOAR picioare, chiar PATRU picioare, cainii pot picta. Cum? Ei cum....cu gura! Cum adica cum? Uite asa, cu gura, iau pensula  cu verde si picteaza cu verde cu gura, dupa aia iau pensula cu rosu si picteaza cu rosu cu gura, si tot asa. Asa picteaza ei, cainii. Cu gura.

Iar Vizigotul s-a intors la o pasiune mai veche, respectiv face puzzle. De 1000 de piese. Juma din timp e ocupat sa fereasca ce-a facut de soru-sa, si restul de jumate e ocupat sa calculeze daca a gasit suficiente margini si colturi raportat la dimensiunile puzzle-ului, numarul total de piese si marimea fiecarei piese. Don't ask.....Acum imi pare rau ca am comentat ca face zgomot cu cubul rubik......

Cam atat despre noi, Boieri Dumneavoastra. Sa aveti o saptamana buna!

joi, 3 noiembrie 2016

Crema de zahar ars

Am iesit mai deunazi, Boieri Dumneavoastra, la o cina "de fete", adica eram doar mamici fugite de acasa, lasand plozii in mod abuziv in grija taticilor, bunicilor, apartinatorilor...care ce-a avut la indemana. Am mancat, baut si ne-am veselit si tare bine ne-a prins, mai facem.

La final, insa, dupa un platou cu de toate si niste vin rosu la pahar, vinul casei, nimic extraordinar dar bun, asortat cu ce mancasem, ne decidem sa traim periculos si comandam si desert. Ne sucim, ne invartim, si din toate variantele teoretic disponibile, aflam ca mai au doar cheese cake si creme brule. Am comandat cate 2 portii din fiecare, eu gandindu-ma ca daca tot bag glucide la ora aia, macar sa fie ceva fara aluat, cu atat mai mult cu cat mi-era gandul de cateva zile la o crema de zahar ars.

Vine comanda si mi se taie elanul urgent. Creme brule a noastra era servita in niste cescute si nu arata deloc.... brule. Nu tu cerculetul maroniu care sa arate ca vasele fusesera tapetate cu zahar caramelizat, nu tu lacrima de sirop de zahar ars, nu tu zahar ars deasupra....mno, daca tot am poftit, hai sa gustam....gustam....reinterpretata rau creme brule aia, dupa o temeinica analiza am stabilit ca era de fapt crema de branza de la cheese cake dar fara blatul de biscuiti si motul de gem de fructe pe care le aveau celelalte in farfurie.

Si asa mi-am adus aminte  ca din cand in cand dau prin calculator de pozele cu crema de zahar ars si-mi tot propun sa scriu reteta si tot n-ajung. Na, c-am ajuns!

Crema de zahar ars ca a mea, Boieri Dumneavoastra, mai rar! Adica o fac rar, dar si cand o fac! Reteta o am de la bunica sotului..... da, da, stiu ca toate retetele sunt, in ultima vreme, de la mama, bunica sau eu stiu ce stramos respectabil, dar eu reteta asta chiar o am de la bunica sotului. Si nu oricum, ci prinsa din zbor. Primul detaliu pe care l-am aflat a fost ca pune 15 oua. Cinspe oua, maica, altfel iese lesinata. Si zau de nu are dreptate. Bine, eu nu m-am riscat niciodata sa pun chiar 15, m-am oprit pe la 8, 10...hai 12 bucati daca erau mici. Pai ori o facem ori nu o facem. Dupa aia am mai aflat, cu diverse ocazii, ca punea cam juma de litru-1 litru de lapte si zahar la ochi.

Buon, acestea fiind zise, m-am apucat la un moment dat de treaba si din incercare in incercare, cam la a 3-a incercare, am reusit sa fac numita crema de zahar ars exact asa cum ii iesea bunicii: densa, brun-maronie pe exterior de la zaharul caramelizat, cu gaurele prin ea, dulce si aromata.

Deci sa va zic:
- 8-10 oua
- 0,5 l lapte
- 5-6 linguri de zahar pentru tapetat vasul
- 5-6 linguri de zahar pentru crema
- arome - eu pun coaja de portocala daca e in preajma Craciunului sau zahar vanilat daca e in alta perioada a anului
- un praf de sare
- 8-9   linguri de zahar + 1 litru de apa pentru sirop

Treaba e simpla: in vasul in care o sa coaceti minunea (eu folosesc ori un vas ceramic de la Pyroflam ori un tuci de fonta emailata, dar merge si o cratita emailata oarecare) topiti cele 5-6 linguri de zahar, la foc mic, amestecand continuu sa nu ajunga sa se arda. In timp ce se topeste, ridicati zaharul pe peretii vasului cu o lingura de lemn, astfel incat la final, cand e tot zaharul topit, vasul sa fie tapetat pe interior cu un strat uniform (atat cat se poate) de zahar.
Acuma ideal este ca, daca aveti si alte treburi de facut, sa lasati vasul la racit macar jumate de ora. Daca nu, nu-i bai.
Acum e momentul sa aprindeti cuptorul la foc mare, sa se incinga pana preparati crema propriu-zisa.
Intr-un castron incapator spargeti cele 8-10 oua, adaugati cele 5-6 linguri de zahar, laptele, praful de sare si aromele. Amestecati bine (ideal cu un tel sau cu un mixer desi nu prea are rost sa moscoliti mixerul doar pentru atat) pana cand ouale sunt bine omogenizate si zaharul cat de cat dizolvat.
Turnati amestecul in vasul pe care l-ati tapetat cu zahar topit si-l dati la cuptor, la foc mic, cam 45 minute, pe supravegheatelea si incercatelea.

Asa arata inainte de cuptor:

Si asa arata dupa cuptor, cand scobitoarea iese cu fata curata, semn ca minunea e gata:

Deci cand spun ca fac crema de zahar ars, pai are culoare de zahar ars, da?
Pe parcursul coptului, la un moment dat crema s-ar putea umfla ca un sufleu, ceea ce o face sa fie destul de impresionanta, dar nu va lasati impresionati, se dezumfla ea, important este ca atunci cand o puneti la cuptor acesta sa fie foarte incins si sa lasati focul la minim pe parcursul coptului.

Imediat dupa ce ati surghiunit crema la cuptor, varsati intr-un ibric de 1 litru cele 8-9 linguri de zahar destinate siropului si le topiti la foc mic, sa nu se arda prea tare, dar nici sa nu ramana zahar ne-topit. Cand tot zaharul e topit si aproape ca sfaraie turnati 1 l de apa fierbinte, cu mare atentie si fereala ca sare si poate sa va friga rau de tot. Puneti ibricul la loc pe foc foarte mic, foarte foarte mic si-l lasati sa fiarba molcom pana se reduce la jumatate.

In momentul in care crema este gata, o scoateti din cuptor si turnati, cu grija, siropul de zahar ars peste ea. Lasati la racit si dupa aia dati navala:


Asta e marea reteta, Boieri Dumneavoastra. Usor de facut si fara proceduri complicate. E foarte buna servita rece, de la frigider, eventual ornata cu ceva frisca. Noi o preferam simpla.

Zile senine va doresc!

vineri, 14 octombrie 2016

Puseuri de logica la 3 ani



Mami, eu azi sunt pisicuta!

Cand mi-a zis prima oara chestia asta, am tratat-o cu usurinta. Ok, vrea fata sa fie felina azi, miau, miorlau, hai sa ne distram. Dar lucrurile au avansat.

Mami, eu ma dezbrac, pisicutele nu poarta haine!

I-am explicat ca pisicutele ADEVARATE au blanita, care le tine de cald, ea nu are, deci trebuie sa poarte haine. A mers!

... pentru un timp. Aseara iar:

Mami, eu sunt pisicuta. Ma dezbrac! Uite, vezi? (imi arata foarte serioasa manuta si antebratul) Vezi?!?!?!?!? Fire de par! Imi creste blanita! Nu mai am nevoie de haine!

Si, desigur, s-a dezbracat. Numai sub amenintarea instrainarii hainelor preferate a acceptat o "rochita" de noapte, sa nu defileze chiar nud prin casa sa faca tat-su crize ca RACESTE COPILU!!!!!

A, nu v-am zis de sirena. Vrea pe rand sa fie Ana, ca e blanda, dupa aia nu mai vrea sa fie Ana, ea vrea sa fie Elsa, ca Elsa e rea si face doar ce vrea ea si E PLACUT sa faci numai ce vrei tu, asa ca ea e Elsa, dupa aia iar vrea sa fie Ana ca Elsa face gheata si ei nu-i place gheata decat atunci cand poate picta pe ea sau cand o poate manca in inghetata....deci, ocazional e Ana, ocazional e Elsa si, din cand in cand, e sirena. Sirena cu coada, nu sirena fabricii de lapte, cum o alintam cand era bebelus....
Sirena-sirena, ca Ariel din ....povestea sirenei, cum i-o zice. Problema mai greu de dezalambicat este in momentul cand vine si ma intreaba: mami, cand imi scoti picioarele????



.....aaaaaa... (zice ma-sa in capcana unor ganduri contrarii)....cum sa ti le scot? ti le-ai bagat undeva?

Pai, Mami, eu vreau sa fiu sirena! Si daca sunt sirena, am coada. Trebuie deci sa-mi scoti picioarele din fund si sa-mi pui coada! Cand imi cumperi coada?

Pana acum am scapat cu fofilatul, explicandu-i ca habar n-am de unde se cumpara cozi, am sa ma interesez si vom vedea. Azi am facut sedinta cu prietena mea la birou si-ntr-un brainstorming furtunos ea mi-a dat ideea sa ii explic ca si sirenele adevarate au picioare, coada si-o pun doar pentru inotat. Pfhiuuu, am scapat, nu tre sa mai demontez picioarele copilului!!!!

Imi place extraordinar de tare perioada asta in care te confrunti cu modul lor de gandire. Simplu si logic, extraordinar de logic, daca stai sa te gandesti. Ce e drept, in unele cazuri trebuie sa ai prezenta de spirit sa incerci sa gandesti simplu, ca ei.
Cand ii fac dush si-mi spune ca vrea apa mai calda, asta nu inseamna ca o vrea mai fierbinte. Nu! Calda este pentru ea temperatura ideala de facut dush. Orice alta temperatura ar avea apa, ea o vrea "mai calda", adica mai aproape de temperatura perfecta. Desigur, trebuie sa stii asta, ca apa ar putea fi prea fierbinte pentru ea, si-ti cere sa fie mai calda, si tu dai mai fierbinte, si te-ai aranjat de-un tantrum :))))) Si cine nu si-ar dori un tantrum in cada plina? :))))))

Va doresc o vineri relaxata, Boieri Dumneavoastra! 

marți, 30 august 2016

Risotto cu piept de curcan si legume


Chestiunea foarte interesant cu blogul asta al meu e ca nu-mi fac timp sa postez exact acele chestiuni pe care le gatesc foarte des. Ca de exemplu risotto. Dar am o scuza, de cele mai multe ori gatesc risotto la cina si, pana la faza cu pusul in farfurie si facut mumos la poza piere lumina, pe de o parte, sau piere mancarea, ca dau navala mancaciosii...

O alta scuza ar fi aceea ca, uneori, domnu' risotto nici n-arata asa de fotogenic. Dealtfel nici asta de-l pusei mai sus nu mi se pare cine stie ce fatzos, dar am zis gata, tre sa trecem peste complexe. Ca si reteta de inspiratie, eu ma tin de ce-am gasit prin cartile lui Jamie Oliver, alea de apareau saptamanal ca bonus la nu stiu ce publicatie. Dupa ce am gasit reteta si mi-a iesit, n-am prea mai dat atentie la alte variante.

De data asta, deci, risotto cu piept de curcan si legume. Trebuie precizat ca nu am o reteta anume, doar combinatii orientative pe care le orientez dupa cum am disponibilitati prin frigider. De data asta am avut asa:
- 1 file de piept de curcan, subtire taiat, cam cat suprafata a 2 palme, tocat cubulete
- 2-3 linguri ulei de masline
- vreo 10 betze de telina (d'asta d'a noastra, nu apio), tocate marunt
- 2 morcovi tocat marunt (mno, cat de marunt s-a putut)
- 2 cepe mici taiate mic
- 3-4 catei de usturoi, de asemenea maruntiti
- o cana de orez pt risotto (eu folosesc arborio, merge si cu altfel de orez dar diferenta e notabila, cel mai bine se comporta arborio)
- jumatate de pahar de vin alb (sau bere)
- cam 1 l de supa de pui (supa baza)
- sare si piper
- o lingura de unt
- vreo 2 linguri de parmezan ras

Toata chestiunea trebuie sa se intample intr-o tigaie larga, dar nu foarte joasa, astfel incat cand amestecati sa nu imprastiati prin bucatarie. Un wok e ideal la treaba asta. Pe foc mare pana dupa etapa cu turnat alcoolul. In orez, nu in bucatar ;).
Am pus, asadar, in wok, alea 2-3 linguri de ulei de masline si cuburile de piept de curcan. Dupa ce s-au albit si au inceput sa sfaraie am adaugat ceapa (de data asta am avut ceapa roz de Pimpese) si telina si am mai amestecat o tura.

Pe care le-am lasat cat am tocat eu repejor morcovul si l-am tzipat si p-asta in tigaie:


A, ca uitam sa spun, cand va apucati de gatit, puneti supa baza la incalzit, trebuie turnata fierbinte peste orez. Pe care orez l-am adaugat si pe dansul dupa ce s-a inmuiat nitel si morcovul. Am verificat sa fie pe foc mare si am amestecat permanent pana orezul a inceput sa sfaraie si unele boabe chiar sa sara in sus de nervi. Moment in care am turnat alcoolul (bere, de data asta) si da-i si amesteca. Shefu mai sus mentionat zice ca e importanta faza asta cu amestecatul permanent, sa-si dezvolte orezul amidonul si sa iasa amestecul matasos si usor cleios. De data asta mie nu mi-a prea iesit din motive de strigate razboinice de "Olitzaaaaaa" si "Gata cu olitzaaaaa" care razbateau din baie. In viteza sa ma ocup de vidanjarea obiectului de plastic, am dat indicatii pretioase la sot ce si cum sa faca, numai ca am omis timingul. Care a turnat berea peste orez nainte sa fie ala (orezu) suficient de nervos. Never mind, nu-i motiv de ratare a preparatului, doar ziceam si io.

Buoooon! M-am returnat la baza din bucatarie, si da-i si amesteca. Atunci cand s-a evaporat si berea, am dat focul la minim si am inceput etapa cea mai lunga si mai migaloasa: aceea de umflare a orezului. Plictisitoare: amesteci, torni un polonic de zeama, iar amesteci pana e absorbit, si tot asa..... Incet incet orezul se umfla si se cleioseste si din asa:

adica bob cu bob, separate, devine asa:


Adica boabele icnep sa se umfle si amestecul e cumva cleios, lucios si adunat. Cam cand e gata litrul de supa (desi ar putea absorbi si mai mult, depinde de cat de uscate-s celelalte ingrediente, un risotto cu legume va "bea" mai putin decat unul facut doar cu carne) e bine sa gustati sa vedeti cat e de fiert. Trebuie sa fie fiert dar foarte, doar usoooor crocant.

Acum e momentul sa inchideti focul, sa adaugati untul si parmezanul, sa amestecati pana la absorbirea acestora, si sa lasati preparatul sa se odihneasca macar 5 minute inainte de servire. Ideal 10 minute. De data asta noi l-am mancat cu busuioc verde, ce se vede in castron de doar decorul, restul a fost adaugat pe masura ce s-a mancat, am reusit sa chelim tufa din balcon cu distractia asta.

Cam asta fuse marea reteta de risotto. Fac destul de des fiindca vizigotii sunt mari amatori. Ei il mananca si incalzit a doua zis, eventual cu extra parmezan topit pe deasupra. Nu e la fel ca atunci cand e proaspat gatit, dar merge. 

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra! 

duminică, 28 august 2016

Galusti cu prune

Nu am facut niciodata, iar de mancat, am mancat, cred, de 2 ori. N-as zice ca-s printre preferatele cuiva din casa. Insa la vederea castronului cu prune ce se plictiseau in frigider si la auzul tanguielilor din casa cum ca "fa si tu ceva cu fructele alea congelate, le-am scos eu de azi dimineata, sa te gandesti ce faci cu ele", m-am mobilizat. Adica am aruncat fructele congelate (niscai pere si gutui blenderuite de acum 2 ani si congelate pentru diversificarea mandrei, pe care nu le-ar fi apreciat nimeni in vreo placinta)...le-am aruncat, cum ziceam, in tuci, cu jumate din prunele din castron, 4 pere decedate prin balcon, 1 mar parasit pe blatul din bucatarie si o cutie mica de zmeura din congelator, in vedera unei marmelade.

Scapata fiind de obligatia impusa, am trecut la

sâmbătă, 27 august 2016

vineri, 5 august 2016

Marmelada sub presiune. Asortata.



Sub presiunea evenimentelor, nu la oala sub presiune. Asa ceva nu gasesti in bucataria mea, asta e un aspect unde am prejudecati ca o babuta in fata videochatului. Nu-mi pot scoate din cap ideea ca daca e presiune, e pericol de explozie, si cu asta basta. Deci nu, nu la oala sub presiune, ci sub presiunea evenimentelor.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...